miercuri, 30 iunie 2010

Miliardarii faliţi ai Moldovei

Zilele trecute pentru a nu se știe a câta oară presa din Moldova a preluat niște texte despre averile de miliarde ale lui Oleg Voronin și Gabriel Stati, la care l-au mai adăugat și pe expremierul Ion Sturza. Au făcut trimitere la publicații serioase precum Ziarul Financiar, sau Hotnews.ro. Partea proastă este că aceste publicații s-au informat de la surse din Moldova.
Şi mai proastă este însă starea financiară a acestor miliardari. Primul ratează contracte după contracte și mai este hărțuit de autorități, încât a ajuns să iasă în stradă. E adevărat că încă nu umblă cu mâna întinsă. Dacă însă va continuă așa, ar putea ajunge să fie doar un simplu milionar.
Cel de-al doilea, cu siguranță că umblă cu cerșitul de împrumuturi, altfel de unde ar fi plin târgul cu vorbe că uite eu i-am dat câteva milioane de lei cu împrumut chiar lui Gabriel Stati. Cel puțin doi oameni de afaceri, s-au lăudat în public că iar fi dat bani cu împrumut. Pare incredibil în condițiile în care câțiva ani în urmă Gabriel afirma pentru Vip Magazin că averea familiei sale este mai mare de cele 2,2 mlrd USD, la cât o estimase o publicație americană, estimare pe care nimeni nu a văzut-o. http://www.vipmagazin.md/profil/Gabriel_Stati._Despre_lumea_din_jurul_s%C4%83u/.
Mai mult. Însăși Anatol Stati este în criză de bani încât a ajuns să ceară cu împrumut bani de la însăși Vlad Plahotniuc. Nu chiar direct, ci de la banca acestuia.
Se vede că așa-zișii miliardari moldoveni au ajuns la mare ananghie. Pentru Stati, lucrurile stau chiar foarte prost, ținând cont de faptul că milionarii kazahi Assaubayev, care vroiau să preia afacerile cu petrol și gaze din Kazahstan au și ei probleme mari. Rușii de la Polyus Gold pe care kazahii iau kidănit, cer returnarea a 450 mil. USD. Iar cu acești ruși este periculos să te pui. Vorba e că acționari majoritari la Polyus Gold sunt miliardarii ruşi Suleyman Kerimov (37%) și Mihail Prohorov (29,9%).
Dincolo de toate acestea nu prea sunt motive de jubilare. Dacă Stati continua să-și dezvolte afacerea fără piedici și fără unele încălcări, am fi putut ajunge să ne mândrim cu faptul că avem și noi o companie, intrată în topurile internaționale.
Dar așa, va mai trebui să treacă mult timp pentru ca o companie a unui moldovean, sau din Moldova să ajungă în topurile internaționale. Ba chiar pare a fi o chestie science fiction.

joi, 3 iunie 2010

Până la tarife europene la gaze mai avem mult


Există un curent de opinie precum că în Moldova deja am ajuns Europa în privinţa mărimii tarifelor la gaze pentru consumatorii casnici. În realitate mai avem mult pentru a ajunge statele UE la acest capitol. De exemplu tarifele la gaze pentru populaţia din Moldova erau în semestrul II al anului 2009 de circa trei ori mai mici decât media tarifelor din statele UE şi de peste 5 ori mai mici ca în Danemarca şi Suedia. Astfel dacă în Moldova în semestrul II tariful mediu la gazele naturale livrate consumatorilor casnici era de circa 210 euro per mia de metri cubi, în cele 27 state membre a UE tariful a fost de 613,8 euro. Faţă de perioada respectivă a anului 2008 tarifele din UE au fost în scădere cu 16 la sută. Altfel spus în 2008 ele erau şi mai mari.

Conform celor mai recente statistici Eurostat http://epp.eurostat.ec.europa.eu/cache/ITY_PUBLIC/8-28052010-AP/EN/8-28052010-AP-EN.PDF , în UE cele mai mici tarife la gaze naturale pentru consumatorii casnici, în ultimul semestru al anului 2009, le avea România – 311,7 euro per mia de metri cubi, cu circa 48% mai mult decât de exemplu în Moldova. Eurostat dă preţul în euro pentru GJ (1GJ fiind echivalentul a circa 23,9 m3). Noi am recalculat în metri cubi, ca să putem face o comparaţie mai pe înţeles.
Preţuri relativ mici comparativ cu media UE se mai atestau în Bulgaria – 404,6 euro per mia de metri cubi, Estonia – 421,3 euro, Letonia – 440,2 euro, Lituania – 472,4 euro şi Marea Britanie – 495,4 euro. La polul opus se află Danemarca cu un tarif echivalent cu circa 1120 euro per mia de metri cubi, tarif ce este de aproape două ori mai mare decât media UE şi de 5,3 ori mai mare ca în Moldova.
Cel mai curios este că Danemarca dispune de zăcăminte de gaze, care-i asigură necesităţile şi mai ajunge şi pentru export la vecini. Explicaţia acestor tarife exorbitante este ponderea mare a taxelor în tariful final, care în cazul Danemarcei depăşeşte 50,4%. În cazul României ponderea taxelor este de 45,6%, ceea ce semnifică că dacă ar fi eliminate, tarifele la gaze ar putea coborî la un nivel apropiat de cel al tarifelor din Moldova.
La polul opus găsim Marea Britanie cu o pondere a taxelor de 4,7% din tariful la gaze. Chiar şi aşa tarifele din Marea Britanie sunt de 2,5 ori mai mari ca în Moldova. Plus la aceasta Marea Britanie îşi asigură necesităţile în proporţie de circa 90% din extracţia internă şi mai dispune de cea mai concurentă piaţă internă a gazelor din UE.
Mai adăugăm că peste tot în lume tarifele pentru consumatorii casnici sunt de 2-3 ori mai mari decât pentru consumatorii industriali, în timp ce în Moldova diferenţele respective sunt de 10-20%.
Tarifele la gaze din Moldova sunt încă departe de cele din statele UE, dar în ultimii 3-4 ani diferenţa s-a redus cu circa 50 de euro şi în viitor se va mai reduce. Totul depinde de Gazprom, sau mai bine zis de preţul gazelor livrate de monopolul rus.
Mai precizăm că rămânerea în urmă faţă de UE la nivelul salariilor, este mult mai semnificativă, dar aceasta deja este o altă problemă.